Ajunge un baiat la un medic chirurg:
-Domn’ doctor, cum sa va zic, prietena mea are 3 sani.
-Deci doriti sa o operam sa indepartam unul?
-Ahhhh, nuu! Vreau sa-mi mai puneti o mana!
Doi betivi se certau:
-Ce faina luna pe cer astazi..
-Dute dracu’ ca-i soare…
-Ba-i luna..ce fain straluceste…
-Ca sa te conving hai sa-i intrebam pe politistii aia…
-Nu va suparati ce-i aia de pe cer luna sau…soare ?..
La care politisti:
-Nu stim … nu suntem din oras…
Am mancat, am baut, acum e timpul sa ne pierdem si onoarea.
In spatele fiecarui om mare sta o persoana care nu poate vedea filmul…
– Cand soacra-mea da semne de agresivitate, iau un pahar si i-l bag in gura sa-l muste, ii zic unui amic.
– Esti complet nebun! Nu te cred…imi raspunse el, razand.
– Nu ma crezi? l-am intrebat. Ia uite aici in paharul asta ce de venin am strans!…
Oare o fi avand legatura iubirea cu banii?…
Nici vorba! Mie cand imi place o femeie cu adevarat, nici nu ma mai uit la bani…
N-am reusit sa inteleg niciodata ce functie are Sorin Oprescu asta pana la urma…Medic, primar sau general?
Se da propozitia “intr-o buna zi , coruptia din Romania va fi starpita”.
Profesor : Bula , ia spune-mi , la ce timp este verbul din propozitie ?
Bula : la viitorul imposibil , dom’ profesor !
Romanca frumoasa e un pleonasm !
La o saptamana dupa finalizarea primului foraj pentru magistrala de metrou din Bucuresti, din acesta a aparut mai intai o raza de soare, apoi o haita de dingo, dupa aceea o turma de canguri si in final cativa aborigeni.
Am deschis geamu’ , sa scot o musca enervanta afara..
In locul ei au intrat 8 tantari , 3 molii, 4 soareci si doi martori ai lui Iehova.
– Nu înţeleg deloc de ce te porţi aşa urât cu soţul tău. Este extraordinar pentru vârsta lui.
– Pentru vârsta lui poate că e extraordinar, dar pentru a mea nu.
Un om beat încearca să introduca cheia în broasca uşii de la intrarea locuinţei sale . Dar nu reuşeşte . Un trecător vrea sa-l ajute .
– Daţi-mi cheia , să vă ajut eu…
– Mersi . Dacă vreţi să mă ajutaţi , tine-ţi casa să nu se mai tot legene…
”’Omul e singura creatura care refuza sa fie ceea ce este.”’ A. C.
La Madrid, un jurnalist spaniol ia un interviu unui barbat in varsta, care ii povesteste detalii din viata sa. Jurnalistul noteaza in carnet idei exprimate de barbat.
– Sunt fiu de parinti exilati.
– Pana la vreo 27 de ani, cu putin inainte de tranzitia politica, nu am putut reveni in Spania din cauza lui Franco.
– Pe tatal meu, saracul, nu stiam nici unde sa-l inmormantam.
– Mama mea a petrecut mare parte din viata in carucior de invalid.
– Acum am 73 de ani.
– Cu niste luni in urma mi-au taiat 30% dintr-un plaman.
– Nevasta-mea e emigranta.
– Am cu ea 3 copii.
– Din 3 copii, lucreaza doar unul, cea mijlocie, insa fara plata.
– Toti, incluzand nepotii, traiesc din venitul meu.
– Fata mea cea mare tocmai a divortat.
– Ginerele meu, pus pe droguri si alcool, a lasat-o cu 2 copii.
– Fiul cel mai mic, inca traieste in casa mea, si pe deasupra s-a casatorit cu o femeie divortata si a adus-o sa traiasca la noi in casa.
– Aceasta doamna inainte lucra, avea un post bun, insa de cand s-a mutat in casa mea nu mai face nimic.
– Acum au doua fetite care si ele traiesc sub acoperisul meu, si culmea, cu criza, anul asta aproape nu am putut merge in vacanta si, daca insisti, nici nu am putut serba faptul ca Spania a castigat Mondialul de fotbal.
– Pe deasupra, sotul fiicei mele mijlocii are probleme cu justitia.
– Cand am aflat, aproape am lesinat si era cat pe ce sa pierd un ochi cand m-am lovit intr-o usa.
– Taman ce m-au operat pentru ca mi-am fracturat soldul.
Ziaristul, oprindu-se din notat, comenteaza:
– Majestate!… Nu cred ca situatia dumneavoastra e chiar atat de rea!