Întrun sat din Ardeal, pi sarâ, merge omu cu doba pi drum strâgând cât ci pute șâ bătând din dobâ:
– Atențâuni, atențâuni, mâni dimineațâ sâ cii tătă lume la prășât pi tarlaua cei mari!
Sontâmplat câ pisti noapti, o dat Dumnezău o ploai di cele mai mari așă câ nu pute nimnea sâ intri cu sapa. A douazâ merge omu cu doba disdidimineațâ șâ strâga:
– Atențâuni, atențâuni, sâ știi tătă lume câ din ceam zâs asarâ nu so ales ninica!

Bine si venit BulaDen

Eara odatâ un nebun cari ave mari ciudâ pi altu pi carel chema Giorgicâ. Şâ zvârle tătâ zâoa cu chetroai in geam la Giorgicâ păn no mai avut ci sâ facâ cu el aşe că lo dus la nebuni.
Dupa vro doi ani lo chemat doftori ca săl intrebi ceva sâ vadâ dacâ io vinit mintea la cap. Lontrebat câ cear faci dacâi dă drumu acasâ.
– Niaş cata o mandruţâ
Doftori era tari bucuroş câ iaca io trecut bolânzala.
– Şâ..
– Aş işâ cu e la horâ..
– Şâ..
– Aş duceo acasâ dupa nezu nopţâ..
– Şâ..
– Aş strângeon braţâ..
Doftori tot ăl trage di limbâ cu mari nădejdi..
– Şâ..
– Iaş baga mâna la chiloţ..
– Şâ..
– Iaş da gios… leaş lua guma.. aş faci o praştii…şâ tui crucea mami lui Giorgicâ, tăti geamurili i leaş spargi.

Oups! A aparut o eroare la autentificare. Va rugam sa incercati mai tarziu.

Care animal mănâncă cu coada?
Toate. Nici chip să şi-o poată scoate când mănâncă!

Un român io botezat copchilu la un ţâgan. Şâ so dus odata sâş vadâ finu. Şâ di cum o intrat pi poartâ ţâgănelu ista mititel, onceput sâi zâcâ:
“Shămi shugi phula, shămi shugi phula” şâ tot aşe di câti ori ăl vide. Mă rog, o vorghit cumătri întri ii acolo şâi zâci românu la ţâgan:
– Cumătri da copchilu ista a tău îi cam obrznic şâ vorgheşti cam urât!
Da ţâganu fărâ sâ ştii la ci să refere egzact românu,îi zâci:
– Nu the photrivi chumătre, fhăi phe phlac, că doarăi chopil şi el!